Horațiu

Biografie

Horațiu, pe numele întreg Quintus Horatius Flaccus, a fost un poet roman, marele liric al epocii lui Augustus. S-a născut în 65 î.Hr. la Venusia, în sudul Italiei, fiu al unui sclav eliberat care l-a dus la Roma să învețe cu cei mai buni dascăli, iar apoi a studiat filozofia la Atena. Acolo, după asasinarea lui Iulius Cezar, s-a alăturat armatei lui Brutus și a luptat ca ofițer la Philippi, în 42 î.Hr.; când republicanii au pierdut, s-a întors acasă și a găsit pământul tatălui său confiscat. A găsit o slujbă de scrib la vistieria statului, iar primele poezii i-au adus prietenia lui Vergiliu, care l-a prezentat lui Mecena, marele protector al poeților, care i-a dăruit mai târziu o moșie în munții Sabini.

În Satire și Epistole vorbește cu un glas ușor și ironic despre cum să trăiești bine, iar cele patru cărți de Ode au adus în latină metrii liricii grecești. În ele se află unele dintre cele mai citate versuri ale poeziei latine, de la carpe diem, trăiește clipa, la calea de mijloc aurită și mândra afirmație că și-a înălțat un monument mai durabil decât bronzul. În 17 î.Hr. Augustus l-a ales să scrie imnul pentru Jocurile seculare, iar epistola lui despre arta poeziei, Arta poetică, i-a călăuzit secole la rând pe poeți și pe critici. A murit la Roma în 8 î.Hr., la mai puțin de două luni după Mecena, și a fost înmormântat lângă el, pe Esquilin.